jold (-duri),
s.n. –
1. Salariu,
leafă. –
2. Prestație sau tribut feudal. Germ.
Sold (‹ lat.
solidus), prin intermediul
pol.
žołd (Miklosich,
Fremdw., 137; Cihac, II, 160; Tiktin), sau al mag.
zsold (Gáldi,
Dict., 93).
Apare pentru
prima oară în sl. din 1444. Înv. Der.
joldunar, s.m. (înv., mercenar), din germ.
Söldner, prin intermediul unui cuvînt sl. neidentificat;
joimir, s.m. (mercenar polonez), din același etimon germ., prin intermediul
pol.
žołnir, žołnierz (Miklosich,
Fremdw., 137;
DAR citează
forma greșită
žotnierz).