încărcá (încárc, încărcát),
vb. –
1. A
umple cu ceva. –
2. A împovăra, a
copleși. –
3. A
bate, a ciomăgi. –
4. (Înv.) A însărcina. – Mr.
(î)ncarcu, megl.
(a)ncarc, istr.
(ăn)cargescu. Lat.
carrĭcāre, cf.
carcati în Glosele de la Reichenau (Pușcariu 810; Candrea-Dens., 257; REW 1719;
DAR), cf.
alb.
ngarkoń (Philippide, II, 644), it.
(in)carricare, prov., sp.
(en)cargar, fr.
charger (v. fr.
enchargier), cat.,
port.
encarregar. – Der.
încărcat, adj. (
umplut;
plin cu ceva; f.
rar, gravidă), pentru al
cărui ultim
uz, cf.
grea, sp.
cargada;
încărcător, s.n. (dispozitiv care
permite să se introducă mai
multe cartușe în
magazia unei
arme de
foc);
încărcător, s.m. (
persoană care
încarcă un recipient, servitor care
încarcă o
piesă de
artilerie);
încărcătură, s.f. (
încărcare; ceea ce transportă un vehicul sau o
persoană);
încărcătoare, s.f. (rampă de
încărcare). Cf.
descărca.