gorneác
s.m. – Vînt de miază-
noapte, vînt
rece. – Var.
gorneag. Sb., bg.
gornjak (
DAR; Conev 37), din sl.
gornij „
înalt, superior”. În Olt. Din aceeași
familie fac parte gorniță, s.f. (înv.,
balcon), din sl.
gorĭnica „etaj superior” și
gorănă, s.f. (bîrnă de acoperiș), din sl.
gorĭnĭ „
parte de
sus”.