genúchi (genúchi),
s.m. –
1. Parte a
piciorului care
cuprinde articulația femurului cu tibia. –
2. (Înv.)
Neam,
spiță. – Var.
genunchi(u). Mr.
genuncl’u, megl.
zenucl’u, istr.
jeruncl’u. Lat.
genuc(u)lum (Diez, I, 212; Pușcariu 706; Densusianu,
Hlr., 161; Candrea-Dens., 161; REW 3937;
DAR), cf. it.
ginocchio, prov.
genolh, fr.
genou, cat.
genoll, sp.
hinojo, port.
jeelho. Forma cu infix nazal, paralelă cu
prima, este
comună mai
ales în est (ALR, I, 57); a
dat naștere acelorași der. Sensul 2, pe care
DAR îl explică prin influența sl.
kolĕno,
ar putea fi de
asemenea primitiv. Der.
genucher, s.n. (pieptar
lung pînă la genunchi; genunchieră; scîndură pe care
lucrează cizmarii, ținînd-o pe genunchi);
îngenunchia, vb. (a se
așeza în genunchi; a înfrînge, a
umili, a
supune), care
ar putea fi de
asemenea rezultat al lat. *
ingenuculāre (Densusianu,
Hlr., 165; Pușcariu 850; Candrea-Dens., 730;
DAR);
îngenunchetură, s.f. (articulație).