gîlcă (gîlci),
s.f. –
1. Tumoare, umflătură,
nod. –
2. Amigdală. –
3. (Pl.) Amigdalită. – Megl.
golcă „
nod”. Sl.
galka „umflătură” (Cihac, II, 113; Conev 92;
DAR), cf. bg.
gălka „inflamație a parotidei”,
pol.
galka „umflătură”. Din bg.
glaka „
fundul gurii”, după Drăganu,
Dacor., V, 337; anterior indoeurop. după Lahovary 327. Cf.
gălușcă. – Der.
gîlcos, adj. (inflamat,
umflat). Este dublet al lui
galie s.f., (înv., glob), din
pol.; și al lui
gălie, s.f. (
rolă la războiul de
țesut).