dádă (dáde),
s.f. –
Nume care se dă de
obicei la
țară unei
surori mai
mari, unei
mătuși, și, în
general, unei
femei mai în vîrstă. – Mr.
dadă. Tc.
dada „stăpîna
casei, gospodină”, probabil în
parte prin intermediul bg., sb., mag.
dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der.
dădacă, s.f. (
doică);
dădăci, vb. (a
crește; a
educa, a
forma, a călăuzi);
dădăceală, s.f. (
creștere; educație, grijă);
daică, s.f. (Olt., Munt., stăpîna
casei;
soră mai
mare), din sb.
dajka, dim. de la
dada; cf.
dodă.