tétea
s.m. –
Tată. Țig.
tetea. Cuvînt care se folosește numai vorbind despre
țigani sau vorbind ca ei. Originea cuvîntului țig. este incertă, probabil este o creație spontană, ca
tată, sau din gr. τέττα; der. din
rom.
tată (
Graur 192) este improbabilă.
Uzul popular al lui
tetea (Tiktin) nu pare posibil
fără intenții ironice.