cruțá (-ț, -át),
vb. –
1. A economisi, a
cheltui puțin. –
2. A trata cu menajament, a nu
obosi, a nu abuza. –
3. A
proteja, a
ocroti. –
4. A
ierta, a
scuti. –
5. (Înv.) A se
supune, a respecta. –
6. A evita. Origine incertă. Se consideră în
general că reprezintă un lat. *
curtiāre „a
tăia”, fie
direct (Pușcariu 420; Pușcariu,
Lat. ti, 43; Philippide, II, 639; REW 2419;
DAR; Pușcariu,
Lr., 264) fie prin intermediul
alb.
kurtseń (Cihac, II, 716; Densusianu,
Rom., XXXIII, 276; Densusianu,
Hlr., 352; Philippide,
Principii, 140). Această der. este
greu de susținut,
căci sensurile 3-5, care sînt la
fel de
vechi ca celelalte, nu se
pot explica pe
baza ideii de „
scurt”.
Credem că este
vorba de același cuvînt
ocroti „a
proteja, a
sprijini”, din sl.
okrotiti; mai
bine zis că trebuie
pornit de la sl.
krotiti „a atenua, a calma”,
chiar dacă fonetismul nu este
clar. După Lexiconul de la
Buda, din lat. *
cruciāre „a încrucișa”; cuvînt autohton, după Miklosich,
Slaw. Elem., 10; din lat.
*curatiāre, după Crețu, 351.