definiția crap definiție dex

crap (crápi),

s.m. – Pește (Cyprinus carpio). -Mr., megl. crap. Sb., bg. krap (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 81; Meyer 204; DAR); cf. slov., cr., alb. krap, rus. karp. Înainte s-a considerat reprezentant al lat. carpa (Diez, I, 114; Diez, Gramm., I, 32; Philippide, Principii, 66); însă această der. este puțin probabilă. Nu trebuie să se excludă, totuși ipoteza că este un cuvînt autentic balcanic, căci în lat. cuvîntul este străin de fondul tradițional, și după Meillet-Ernout, este în legătură cu numele dacilor din Munții Carpați.

crăpá (crắp, crăpát),

vb. – 1. A desface brusc în mai multe bucăți, a plesni, a se sparge. – 2. A se desface, a se despica. – 3. A plesni, a pocni, a trosni. – 4. A sfărîma, a fărîmița. – 5. A se prăpădi, a nu mai putea (de gras, de invidie, de rîs). – 6. A muri. – 7. A întredeschide. – 8. A se deschide (despre boboci). – 9. A se face ziuă, a se lumina. – 10. (Fam.) A mînca foarte mult, cu lăcomie. Var. (Bihor) crepeți. Mr. crep, cripai, cripată, cripare, megl. crep, cripari, istr. crepu. Lat. crĕpāre (Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 408; Candrea-Dens., 401; REW 2313; DAR); cf. it. crepare, prov. crebar, fr. crever, sp., port. quebar. Sensul 6 apare și în cuvintele it. și fr., cf. germ. krepieren. – Der. crăpăcios, adj. (sfărîmicios); crăpîcea, s.f. (poreclă a celor mîncăcioși); crăpelniță, s.f. (fam., mîncare); crăpat (var. crepăt, crăpet), s.n. (zori, răsărit; dogoare ), pe care DAR încearcă să-l pună în legătură cu lat. crepitus, dar care poate fi der. internă (DAR consideră neclar sensul 2, care datorează ideii de „căldură ce face omul să moară” = „crăpa”); crăpătură, s.f. (deschizătură; plesnitură, fisură; spațiu îngust la o ușă întredeschisă; crăpare a pielii de pe față; crăpare a buzelor), care poate fi și reprezentant al alt. crepatūra (Pușcariu 409; Candrea-Dens., 402; REW 2314; DAR), ca der. internă a rom. (cf. și mr. crăpitură, calpitură, cripitură). Din rom. provine ngr. ϰριπιτούρα (Murnu, Lehnw., 30).