răsărí (răsár, răsărít),
vb. –
1. A încolți, a
miji, a
crește (o
plantă,
părul,
coarnele etc.). –
2. A
ieși stelele și
luna. –
3. A-și
croi drum, a se
arăta. –
4. A se dezvolta, a
crește (desprec
copii). –
5. A se
ivi, a se
arăta pe neașteptate. –
6. A se trezi
speriat. –
7. A-i
trece prin
cap. –
8. (Familiar) A se
asemăna, a avea
asemănare. – Mr.
arsar, arsarire, megl.
răsar, răsăriri. Lat. *
resalĭre (Pușcariu 1440; REW 7540; Densusianu,
GS, II, 322), cf. it.
risalire, sp.
resalir, port.
resair. Sensul 8 se explică prin expresia glumeață
seamănă, dar nu răsare, în care
intră în
joc cele două sensuri
ale lui
seamănă „este asemănător” și „a pune sămînța în pămînt”. – Der.
răsărit, s.n. (ivirea
soarelui; Levant, Est);
răsărită, s.f. (înv., apariția
soarelui);
răsăritean, adj. (oriental);
răsăritură, s.f. (
tresărire). – Cf.
sări.