crái (crái),
s.m. –
1. Rege, domnitor. –
2. Mag. –
3. (La
cărțile de
joc)
Rege. –
4. Căpetenie, conducător al diferitelor asociații. –
5. Vagabond, golan,
haimana. –
6. Bărbat ușuratic,
căruia îi
plac aventurile amoroase, donjuan. Sl.
kralĭ „
rege” (Miklosich,
Slaw. Elem., Miklosich,
Lexicon, 308; Cihac, II, 80; Meyer 203; Berneker 573), din germ.
Karl: este
numele lui Carol cel
Mare considerat
drept suveran prin autonomazie. Cf. mag.
király,
alb.
kralj, ngr. ϰράλις, tc.
kiral (din mag.). – Der.
crăișor, s.m. (dim. al lui
crai;
prinț;
haimana;
pasăre, aușel; varietate de
păstrăv, Salmo trutta; varietate de
struguri);
crăiță, s.f. (regină; prințesă; regina
albinelor; la
cărțile de
joc, regină;
trandafir de India, Tagetes erecta; varietăți de
pere,
struguri,
ciuperci), cf. bg.
cralica, sb.
kraljica, deși poate fi
vorba de o der. internă;
crăielici, s.m. (
plantă, lupoaie, Orobancha caryophyllacea), din sb.
kraljic „
prinț”;
crăieț, s.m. (
nume dat mai
multor pești mici de rîu);
crăiasă, s.f. (regină; zînă);
crăiesc, adj. (regesc, împărătesc; de
haimana; de donjuan);
crăiește, adv. (regește; ca o
haimana);
crăie, s.f. (regat, împărăție; domnie);
crăime, s.m. (mulțime de crai; mulțime de
haimanale);
crăiet, s.n. (mulțime de
haimanale);
crăi, vb. (a
domni);
crailîc, s.m. (curtare, galanterie; viață de
haimana);
craidon, s.m. (crai, donjuan), a
cărui formație este
puțin clară (după Diculescu,
Originile limbii romîne, Bucarest, 1907, și
DAR, de la
crai și
domn). Evoluția de la „
rege” la „donjuan” se explică în
general prin împrejurarea că
ruinele palatului domnesc din București au folosit, în a
doua jumătate a
sec. XVIII,
drept han pentru diverși vagabonzi, care se
distingeau de
obicei cu
numele de
Craii de la Curtea-Veche. Această explicație este posibilă,
dar nu cu
totul sigură (
ideea de „
rege” nu este firească în legătură cu un
palat unde n-au existat niciodată
regi). Este
vorba mai
curînd de un sens înv. și dispărut al lui
crai, care trebuie să fi însemnat și „vestitor”, cf.
crainic, sp.
rey de armas, fr.
roi d’armes etc. Deoarece
crainicii făceau multe drumuri, este firească evoluția la „vagabond”, și de
aici la „
haimana” și „golan,
derbedeu”; cf. paralelismul cu der. lui
crainic.