covátă (covéți),
s.f. –
1. Albie, recipient unde se
frămîntă aluatul. –
2. Ladă unde
curge făina măcinată la
moară. –
2. Glisieră, culisă la
ferăstrăul mecanic. – Mr.
cuvată, guvată. Tc.
kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709;
Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf.
alb.
govatë. – Der.
covăți, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da
forma concavă);
covătos, adj. (concav);
covățitură, s.f. (umflătură);
covătar, s.m. (
dulgher care
face coveți).