cáhlă (cáhle),
s.f. –
1. (Bucov.)
Sobă de
cărămizi din
lut ars. –
2. (Mold. și Bucov.)
Coșul sobei. – Var. (Trans.)
căhală, s.f. (
placă de faianță). Germ.
Kachel (Cihac, II, 37; Mîndrescu,
Infl. germ., 33; Borcea, 180; Gáldi,
Dict., 191), prin intermediul
pol.,
ceh.
kachel, rut.
kahlja, slov.
kachla.