cărămídă (cărămízi),
s.f. – Material de construcții de
formă prismatică. – Mr.
k’irămidă, megl.
chirămidă. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld,
Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg.
keramida, tc.
keremit, calabr.
ceramida. Der.
cărămidar, s.m. (
persoană care
fabrică sau
vinde cărămizi);
cărămidărie, s.f. (
fabrică de cărămizi);
cărămiziu, adj. (roșiatic).