BUN4, -Ă,
buni, -e, adj. Care are însușiri pozitive.
I. 1. Care face în mod obișnuit
bine altora, care se poartă
bine cu alții; binevoitor. ♢ Expr.
Bun la inimă = milostiv.
Bun, rău = oricum ar fi. (
Substantivat)
Bun și rău = toată lumea, oricine. ♦ Care își îndeplinește obligațiile morale și sociale legate de o anumită
situație. ♦ Îndatoritor, amabil. ♢ Expr.
Fii bun! = te rog! ai bunătatea!
2. (Despre lucrurile și faptele oamenilor) Corect, cuviincios; frumos, milos. ♢ Loc. adv.
Cu buna = cu binișorul; cu vorbe
bune; de bunăvoie. ♢ Expr.
Sfat bun = sfat înțelept.
Bun suflet de om = om bun.
A fi (sau
a ajunge)
în mâini bune = a fi (sau a ajunge) în mâini sigure.
A pune o vorbă bună pentru cineva = a interveni pentru cineva. ♢ Compus:
bună-purtare = purtare conformă normelor moralei și educației.
Certificat de bună-purtare =
a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un
serviciu, în școală etc.;
b) fig. recomandație orală sau laudă
adusă cuiva.
3. (Despre copii) Cuminte, ascultător; care are grijă de părinți.
4. Caracteristic omului mulțumit, vesel. ♢ Expr.
A fi în toane bune = a fi
bine dispus.
II. 1. Care face sau prinde
bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ♢ Expr. (Ir.)
A i-o face bună sau
a-i face (cuiva)
una bună = a-i face (cuiva) o poznă sau un (
mare) rău.
Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală.
A o păți bună = a da de bucluc.
Bună treabă! = frumos! n-am ce zice!
Na-ți-o bună! = asta mai lipsea! asta-i
acum!
Na-ți-o bună că ți-am frânt-o! se spune
aceluia care, într-o
situație grea, propune o soluție nepotrivită.
2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos. ♢ Expr.
Poamă bună = termen injurios dat unui om de nimic, unei femei imorale sau unui copil neastâmpărat.
3. Bogat, îmbelșugat.
4. (Despre miros) Frumos, plăcut.
5. Liniștit, tihnit; fericit.
Viață bună. ♢ (În formule de
salut sau de urare)
Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! III. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop;
p. ext. care-și îndeplinește
bine menirea. ♢ Expr. (
Adesea substantivat)
Bun de tipar (sau
de imprimat), formulă prin care cineva dă autorizația de a se tipari o lucrare, pe baza ultimei corecturi.
Bun pentru... = valabil pentru... ♢ (Despre corpuri)
Bun conducător de căldură (sau
de electricitate) = prin care căldura (sau electricitatea) se transmite cu ușurință.
2. (Despre organele corpului) Care funcționează
bine; (despre funcțiile fiziologice) care se îndeplinește normal. ♢ Expr.
Bun de gură = vorbăreț, limbut.
Bun de mână = îndemânatic.
Bun de picioare = sprinten.
3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Neuzat;
p. ext. nou; de sărbătoare.
4. De calitate superioară;
p. ext. de preț, scump. ♦ Veritabil, autentic; pur. ♢ Expr.
A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios.
A o ține (
una și)
bună = a susține un lucru cu insistență.
A ști una și bună = a avea o părere hotărâtă, pe care nu o poate zdruncina nimeni.
5. (Despre bani) Care are putere de circulație; emis de o autoritate îndreptățită. ♢ Expr.
A trăi (
pe lângă cineva)
ca banul cel bun = a se bucura de
mare considerație (din partea cuiva).
IV. Înzestrat, talentat, priceput;
p. ext. dibaci, iscusit.
V. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ♢ Expr.
La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos.
2. (În basme și superstiții) Prevestitor de
bine.
Aista nu-i semn bun (CREANGĂ). ♢ Expr.
A nu fi (
de-)
a bună (cuiva) = a prevesti ceva rău.
VI. 1. Zdravăn, strașnic.
Trage un somnuleț bun (ISPIRESCU). ♦ Considerabil,
mare. ♢ Loc adv.
O bună parte (
din... sau
dintre...) = o parte însemnată (din... sau dintre...).
În bună parte = în
mare măsură.
O bună bucată sau
o bucată bună (de timp, de loc) = o bucată lungă (de timp, de loc).
2. Întreg, plin; deplin;
p. ext. mai mult decât..., și mai
bine.
Mai erau ca două ceasuri bune (CAMILAR). ♢ Compus:
bună-știință = conștiință deplină în săvârșirea unei fapte. ♦ (
Precedând un
adjectiv,
accentuează ideea
exprimată de acesta) Pe deplin, definitiv.
Diata rămase bună făcută (CREANGĂ).
3. (În expr.)
Într-o bună zi (sau
dimineață) = într-o zi (sau într-o dimineață); pe neașteptate.
VII. (Despre relații de înrudire) De sânge,
adevărat.
Tată bun. ♢
Văr bun = văr primar. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat.
VIII. (Reflectând concepția claselor exploatatoare, despre familie, neam etc.) Nobil, ales. – Lat.
bonus.