atú (-uúri),
s.n. –
1. (La
cărțile de
joc)
Cartea cu
cea mai
mare valoare. –
2. (Arg.)
Bani,
biștari. – Var.
ata. Fr.
atout, cf. ngr. τò ἀτού. Var. (pl.
atale) nu este,
cum afirmă
DAR, „o
formă romînizată” din fr., ci der. de la pl.
grec. Pentru
uzul argotic, cf.
Graur,
BL, V, 222.