biștári
s.m. pl. –
Bani. Țig.
bišto „al douăzecilea” (cf. cuvîntul în Wlislocki 76), probabil folosit la
început, în arg., ca echivalent al lui „
pol”, monedă de 20
lei. Bogrea,
Dacor., VII, 36,
indicare acest etimon, a
cărui autenticitate este
combătută de
Graur, 130, care propune în
loc biš star „24”, care se
înțelege mai
puțin (cf. Juilland 159). Un țig.
bištari, la Vasiliu,
GS, VII, 104.