továrăș (-și),
s.m. –
1. Prieten,
camarad. –
2. Părtaș,
asociat. – Var. înv.
tovaroș. Sl.
tovarištĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 283), cf. cr.
tovariš, slov.
tovaruš,
pol.
towarzysz, rut.
tovarys, rus.
tovarišt. – Der.
tovarășe, s.f. (
camaradă);
tovărășie, s.f. (
companie, asociație, societate);
tovărășiță, s.f. (Mold.,
camaradă);
întovărăși, vb. (a însoți, a ține
companie; a se
asocia, a
forma o societate).