putoáre (putóri),
s.f. –
1. Miros urît, duhoare. –
2. Bășină. –
3. Leneș, trîntor. –
4. Prostituată, tîrfă. – Mr.
(m)putoare, butoare, megl.
putoari. Lat.
putōrem (Pușcariu 1419; REW 6883), cf. v. it., prov., cat, v. sp.
pudor, fr.
pueur ca și
puți. – Der.
puturos, adj. (
rău mirositor; leneș);
puturos, s.m. (
dihor);
puturoasă, s.f. (
coriandru), cf.
puciocnă;
puturoșenie, s.f. (
lene).