plóșniță (plóșnițe),
s.f. – (Mold.)
Păduche-de-
lemn (Acanthia lectularia). Sl.
ploskŭ „turtit”, cf.
ploscă și
pol.
ploszczyca,
ceh.
ploštice, rus.
plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin),
rus.
bloščica (
Pascu,
Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul
rom. cu
ajutorul unei încrucișări cu
plesni „a pocni”, cf. bg.
pljusnica „
bătut din
palme”. Mai
curînd e
vorba de un der.
propriu rom., din sl.
ploskŭ, cu suf. -
niță, cf.
beșniță. – Der.
ploșnițărie, s.f. (mulțime de
ploșnițe);
ploșnicar, s.m. (
plantă,
Ranunculus orthoceras);
ploșnițare, s.f. (
plantă, Actaea cimicifuga);
polușcă, s.f. (Trans., ploșniță), din mag.
poloska (Tiktin).