páră
s.f. –
Flacără, flamă. – Mr.
piră. Sl.
para „
fum,
abur” (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 243), cf. bg., sb., cr.,
pol.
para „
abur”, cf. și
opări. Schimbul semantic,
destul de ciudat, nu a
fost explicat;
dar pare să fie sl., cf.
pîrli. De
asemeni, este posibilă o încrucișare cu
păli „a
arde”, cf.
ceh.
pala „
flacără”.