groș (gróși),
s.m. –
Veche monedă care valora la
început 1/48 dintr-o
marcă de
argint. A
fost bătută în Mold. la sfîrșitul
sec. XIV. Lat.
grossus, intrat în
rom. prin intermediul
pol.
grosz, germ. med.
grosse, germ.
Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb.
groš, tc.
guruș (Ronzvalle 122). – Der.
groșiță, s.f. (monedă divizionară de
argint, de
valoare variabilă), cf.
pol.
groszyk, sb., slov.
grošič. Din tc. derivă dubletul înv.
gruș, s.m. (monedă turcească de 40 de
aspri).