argínt
s.n. –
1. Metal prețios de culoare
albă strălucitoare. –
2. Argintărie,
obiecte de argint. –
3 (S.m.) Monedă de argint. –
Argint-viu, mercur. – Mr.
arzint, răzint, istr.
arzint. Lat.
argentum (Pușcariu 116; Candrea-Dens., 82; REW 640;
DAR); cf.
alb.
ërgënd, it.
argento, v. prov., fr., cat.
argent, v. sp.
argento. Pl.
arginți se folosește numai cu sensul 3.
Numele de mercur
apare încă în lat.
argentum vivum, cf. it.
argento vivo, v. fr.
argent vif (fr.
vif argent), v. sp.
argent bivo (Castro,
RFE, 1921, p. 17). Der.
arginta, vb.;
argintar, s.m., care
poate fi de formație internă (Pușcariu 117; REW 638, și
DAR îl derivă din lat.
argentarius, cf. it.
argentaio, fr.
argentier, cat.
argenter, sp.
argentero);
argintărie, s.f. (argint
bătut; argintărie; tacîmuri de argint);
argintăriță, s.f. (
plantă chenopodiacee,
Potentilla anserina);
arginteală, s.f. (argintare);
arginti, vb.;
argințică, s.f. (arbust, Dryas octopetala);
argintiu, adj.;
argintos, adj. (argintiu);
argintui, vb.