des-
– Pref. care
intră în compunerea a numeroase
cuvinte de orice proveniență (lat.
desface; sl.
despăgubi; fr.
descentraliza; etc.) pentru a
indica o acțiune contrarie
celei indicate de cuvîntul primitiv. Lat.
dĭs-, cf. it.
dis-, fr.
dés-, sp.
des-. Pref. verbal,
încă activ. Nu se menționează în continuare decît
cuvintele la care este de
presupus că respectiva
compunere cu
dis- este anterioară
rom.; în celelalte
cazuri, cf. cuvîntul de
bază. Modern se
scrie dez- înainte de
b, d, l, m, n, r, v. Utilitatea
acestei inovații pare discutabilă,
iar diferența de pronunțare a pref., de ex., în
descompunere și în
desbate, este de nesesizat pentru majoritatea vorbitorilor
rom. Este evident, pe de altă
parte, că timbrul Z nu este
propriu cons. în discuție, ci introdus de
cea următoare, și că grafii ca
dezlipi sau
dezvoltat nu sînt transcrieri mai
fidele decît
deslipi sau
desvoltat.