cotrocí (-césc, -ít),
vb. –
1. A
căuta, a iscodi. –
2. A acoperi, a
înveli. – Var.
cotroși, cotîrci. Creație expresivă, cf.
cotrobăi. Sensul al doilea și cel de
cotroc, s.n. (Trans.,
pat, culcuș), care pare un der. postverbal (după Scriban,
legat de
astruca,
ipoteză puțin probabilă), se explică
poate printr-o contaminare cu mag.
katroc, ketres „alcov”; cu atît mai
mult cu
cît sînt
cuvinte care circulă în Trans. și
Banat. Cf.
cotruță.