cosînzeánă (cosînzéne),
s.f. – Prototip al frumuseții, în
basmele populare. –
Ileana Cosînzeana, personaj feminin mitic, care personifică idealul lui
Făt Frumos. Origine incertă. Este evidentă înrudirea cuvîntului cu
sînzeană; însă
prima parte a cuvîntului este mai
puțin clară. Este
poate o amintire a
Sfintei Elena,
mama lui Constantin,
dacă se
admite o
formă Helena Co(n)s(t)antiana:
z s-
ar explica prin pronunțarea ngr.
*Cos(t)andiana, sau mai
bine printr-o contaminare posterioară cu
sînziană. Pentru pierderea
primului t, cf.
forma sl.
Kustenitŭ ‹ Kονσταντίνος (Vaillant,
BL, XIV, 7). Philippide,
Principii, 138, se gîndea la lat.
semidivina, ca epitet al
Elenei din Troia, soluție evident imposibilă; pentru
DAR și Scriban, este
vorba de o var. de la
sînzeană.