temple, s.n. Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios (mozaic, budist etc.). – Din lat. templum, fr. temple.
n. 1) Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios. 2) Biserică monumentală. 3) fig. Loc sau edificiu unde are loc o acțiune comparabilă cu oficierea cultului religios. ~ al culturii. [Sil. tem-plu] /<fr. temple, lat. templum
s.n. Edificiu destinat cultului (în antichitate la greci, la romani, la egipteni sau astăzi la evrei etc.). ♦ Loc de rugăciune; biserică (monumentală). [Pl. -le, -luri. / < lat. templum].