subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. ♦ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcțiunea unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonné.
adj., s. 1. adj. v. dependent. 2. adj., s. v. subaltern. 3. adj. subsumat. (Noțiune ~.) 4. adj. (GRAM.) dependent, secundar. (Propo-ziție ~.)
(log. și subordinát) adj. m. (sil. mf. sub-), pl. subordonáți; f. sg. subordonátă, pl. subordonáte
v. A SUBORDONA. ♢ (Propoziție) ~tă propoziție secundară dependentă de o regentă. /<fr. subordonné
m. și f. Persoană care se supune unui șef, care se află în subordine; subaltern. /<fr. subordonné
adj. Aflat în subordine; dependent de cineva sau de ceva. ♢ Propoziție subordonată (și s.f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune subordonată = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. // s.m. și f. Inferior; subaltern. [Var. subordinat, -ă adj. / cf. fr. subordonné].
I. adj. care se subordonează. o propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune ~ă = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. II. s. m. f. inferior; subaltern. (< fr. subordonné)