definiția subordonare definiție dex

subordonare

găsește rime pentru subordonare
Cuvinte apropiate: subordinare, subordonare

SUBORDONÁRE,

subordonări, s.f. Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență. ♦ (Log.) Raport de concordanță între două noțiuni, de la noțiunea subordonată speciei la noțiunea gen. ♦ Raport sintactic între două elemente lingvistice (cuvinte, construcții, propoziții), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celălalt. ♦ Raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori între acestea și organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumează și controlează activitatea organului inferior. – V. subordona.

SUBORDONÁRE

s. 1. v. dependență. 2. (înv.) subordinație. (Relații de ~.) 3. subsumare. (~ intereselor personale celor generale.) 4. (GRAM.) (înv.) subordinație. (Coordonarea și ~.)

subordonáre

(log. și subordináre) s. f. (sil. mf. sub-) ordonare

SUBORDON//ÁRE ~ări

f. 1) v. A SUBORDONA. 2) lingv. Raport sintactic de dependență gramaticală a unei propoziții de altă propoziție (sau a unui cuvânt de alt cuvânt). [G.-D. subordonării] /v. a subordona

SUBORDONÁRE

s.f. Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență, supunere. ♦ Raportul de dependență a unei propoziții de alta; cuprinderea unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare; raportul de la specie la gen. [Var. subordinare s.f. / < subordona].

SUBORDONÁRE

s. f. 1. acțiunea de a subordona; dependență, supunere. 2. raport sintactic de dependență gramaticală între un element subordonat și un element regent. 3. cuprindere a unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare. (< subordona)

SUBORDONÁ

, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. – Din fr. subordonner.

SUBORDONÁ

vb. 1. v. supune. 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)

subordoná

vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subordonéz, 3 sg. și pl. subordoneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. subordonéze

A SUBORDON//Á ~éz

tranz. A face să se supună ierarhic (de la inferior la superior). /<fr. subordonner, lat. subordinare, germ. subor-dinieren

SUBORDONÁ

vb. I. tr. A face ca un lucrudepindă de altul; a hotărî, a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. [Var. subordina vb. I. / < fr. subordonner, it. subordinare].

SUBORDÓNA

vb. tr. a face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva; a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. (< fr. subordonner)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut