definiția prigorit definiție dex

adj. v. ars, dogorit, pârlit.

adj. (înv. și reg.) 1. expus căldurii focului sau soarelui, încălzit foarte tare sau ars, pârjolit de foc sau de soare; rumen la față, aprins; care are temperatură. 2. (fig.) frământat, perpelit, chinuit. 3. pripit, zorit, iute.

prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.

vb. v. arde, dogori, frige, pârjoli.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigorésc, imperf. 3 sg. prigoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. prigoreáscă

intranz. înv. reg. A se expune acțiunii unei călduri puternice; a se arde; a se prăji. /<bulg. pregorja

vb. – 1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare. – Der. prigoriște, s.f. (înv., loc însorit).