príce
s.f. –
1. Cauză,
ocazie,
pretext. –
2. Litigiu,
proces. –
3. Ceartă,
gîlceavă. –
4. Opoziție,
contradicție. Sl.
pritĭča „
cauză” (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 290), cf. slov.
pritčati se „a se
certa”, cr.
priča „
obstacol”.
Rezultatul rom.
arată o
reducere normală, cf. *
potci ›
poci, și
pritce, s.f. (
parabolă), înv., din
același cuvînt sl. Tiktin
combate această der., din
considerente care
par insuficiente. – Der.
prici, vb. refl. (a se
certa, a se
bate);
pricelnic, adj. (înv.,
certăreț);
pricitor, adj. (
arțăgos,
scandalagiu);
pricină, s.f. (
cauză,
motiv;
pretext,
ocazie;
ceartă,
gîlceavă,
litigiu), din sl. (bg., sb., slov.,
rus.)
pričina;
pricinui (var.
pricini), vb. (a
cauza, a da
prilejul; a
pretexta, a se
disculpa; refl., a se
certa);
pricinaș, s.m. (
certăreț;
parte dintr-un
litigiu;
acuzat);
pricinuitor, adj. (care
pricinuiește);
pricinuitoare, s.f. (înv.,
acuzativ);
împricina, vb. (a
inculpa);
împricinat, s.m. (
acuzat).