(1) s.m., (2) portdrapele, s.n. 1. S.m. Persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații sportive etc. ♦ Fig. Persoană care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări; p. ext. idee călăuzitoare. 2. S.n. Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. – Port1- + drapel (1, după fr. porte-drapeau).
s. stegar, (rar) portstindard, (înv.) sangeactar, sangeagaș, sangeagiu, (turcism înv.) bairactar. (~ al unei divizii.)
(obiect) s. n. (sil. mf. port-), pl. portdrapéle
m. 1) Persoană care poartă un drapel; stegar. 2) fig. Persoană activă, aflată în fruntea unui curent sau a unei mișcări. /port- + drapel
n. Toc de piele, prins de o curea, în care se fixează coada drapelului pentru a-l purta mai ușor. /port- + drapel
s.n. Toc de piele în care se fixează drapelul pentru a putea fi purtat. [< port- + drapel].