popândoci, -oace, s.m., adj. 1. S.m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ♦ (Adverbial) Drept, în picioare. 2. S.m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s.m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Et. nec. Cf. popândău.
s. m., adj. m., pl. popândóci; f. sg. popândoácă, pl. popândoáce