Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția pologit definiție dex
pologit
găsește rime pentru
pologit
Cuvinte apropiate:
ologit
,
poligit
,
pologi
,
pologit
,
potlogit
,
tologit
POLOGÍT
s.n. (Pop.)
Faptul
de
a
pologi
.
– V.
pologi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pologit
POLOGÍT
adj. v.
culcat
,
doborât
,
tăvălit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pologit
pologít
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pologit
pologít, pologítă,
adj. (
reg
.)
1.
(
despre
iarbă
,
holde
,
tulpini
de
plante
etc.)
doborât
,
culcat
la
pământ
(de
ploaie
,
vânt
); (
despre
plante
,
maluri
; în forma:
pologat
) cu
înclinație
mică
.
2.
(în forma:
pologat
)
plin
,
încărcat
,
îmbelșugat
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia pologit
POLOGÍ,
pologesc
,
vb.
IV
. Tranz. (Pop.)
1.
A
tăia
, a
doborî
la
pământ
iarba
sau alte
plante
, cu
coasa
sau cu
secera
;
p. ext.
a
întoarce
, a
aduna
laolaltă
mai
multe
poloage
1
(
1
) (
făcând
snopi
).
2.
A
face
ca
iarba
sau alte
plante
să se
plece
, să se
culce
la
pământ
; a
încovoia
, a
culca
. – Din
polog
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pologit
POLOGÍ
vb. v.
culca
,
doborî
,
tăvăli
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pologit
pologí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
pologésc
, imperf. 3 sg.
pologeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
pologeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pologit
A POLOG//Í ~ésc
tranz.
1) (
plante
, mai
ales
cereale
) A
tăia
cu
coasa
(sau cu
secera
) în
poloage
. 2) A
aduna
în
grămezi
mici
. 3) A
face
să se
pologească
. /Din
polog
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pologit
A SE POLOG//Í
pers
. 3
se ~éște
intranz.
(
despre
cereale
,
iarbă
etc.
) A se
apleca
la
pământ
,
luând
o
poziție
aproape
orizontală
(din
cauza
vântului
sau
ploii
); a se
pătuli
; a se
poligni
; a se
culca
. /Din
polog
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pologit
pologí
,
pologésc
,
vb.
IV
(pop.)
1.
a
tăia
, a
doborî
la
pământ
iarba
sau alte
plante
, cu
coasa
sau cu
secera
; a
întoarce
, a
aduna
laolaltă
mai
multe
poloage
(v.).
2.
a
face
ca
iarba
sau alte
plante
să se
plece
, să se
culce
la
pământ
; a
încovoia
, a
culca
.
3.
(refl.;
reg
.;
despre
obiecte
) a se
strâmba
, a-și
schimba
poziția
, înclinându-se.
4.
(
reg
.;
despre
pomii
fructiferi: în forma:
pologa
) a fi
încărcat
, a fi
plin
de
fructe
.
5.
(înv. și
reg
.; fig.;
despre
ființe
) a
nimici
, a
distruge
(
culcând
la
pământ
).
6.
(
reg
.; refl.) a
cădea
bolnav
la
pat
.
7.
(înv.; refl.) a se
așeza
, a se
statornici
, a se pune.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia pologit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK