adj. m., pl. nonviolénți; f. sg. nonvioléntă, pl. nonviolénte
adj. Referitor la nonviolență. // s.m. și f. Adept al nonviolenței. [Pron. -vi-o-. / cf. fr. non-violent].
s.f. Doctrină social-politică care neagă necesitatea violenței ca mijloc de acțiune politică. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. non-violence.
f. Neaplicare a vio-lenței în relațiile dintre oameni și dintre state. [G.-D. nonviolenței; Sil. -vi-o-] /<fr. non-violence
s.f. Concepție social-politică utopică, care opune luptei revoluționare autoperfecționarea morală, armonia dintre clase etc. [Pron. -vi-o-. / cf. fr. non-violence].