Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția nominativi definiție dex
nominativi
găsește rime pentru
nominativi
Cuvinte apropiate:
nominativ
NOMINATÍV, -Ă,
nominativi, -e,
s.n., adj.
1.
S.n.
Caz
al
flexiunii
nominale
a
cărui
funcție
specifica
este aceea de
subiect
și care este
considerat
forma
de
bază
a
substantivului
.
2.
Adj. (
Fin
.; în
sintagma
)
Obligație
nominativă
=
obligație
care
poartă
înscris
numele
creditorului
. – Din lat.
nominativus,
fr.
nominatif.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia nominativi
NOMINATÍV
s., adj.
1.
s.
(
GRAM
.)
(înv.)
numitoare
.
2.
adj. v.
nominal
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia nominativi
nominatív
adj. m., pl.
nominatívi;
f. sg.
nominatívă
, pl.
nominatíve
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia nominativi
nominatív
s. n., pl.
nominatíve
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia nominativi
NOMINATÍV
1
~e
n
.
lingv.
Caz
la care
stă
, de
obicei
,
subiectul
și care
răspunde
la
între
-bările:
cine
? ce? /<lat.
nominativus,
fr.
nominatif
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia nominativi
NOMINATÍV
2
~ă (~i, ~e)
1) Care
servește
pentru
a
numi
; cu
ajutorul
căruia
se
numește
.
Funcție
~
ă
.
2) Care ține de
nominație
;
propriu
nominației
. /<lat.
nominativus,
fr.
nominatif
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia nominativi
NOMINATÍV
s.n.
Caz
al
declinării
în care
stau
subiectul
,
apoziția
și
numele
predicativ
. ♢
Nominativ
etic
=
formă
de
nominativ
a
pronumelui
personal
de
persoana
2 sg.,
folosit
într-o
construcție
în care, ca și în
cazul
dativului
etic
, se
cere
interlocutorului
să
participe
afectiv
la ceea ce se
povestește
. [Pl.
-ve
. / cf. lat.
nominativus
, fr.
nominatif
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia nominativi
NOMINATÍV, -Ă
adj.
Care
conține
un
nume
,
nominal
. ♢ (
Fin
.
)
Obligație
nominativă
=
obligație
pe care este
scris
numele
creditorului
. [< fr.
nominatif
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia nominativi
NOMINATÍV, -Ă
I.
adj.
nominal
(1). o (
fin
.)
obligație
~
ă
=
obligație
pe care este
scris
numele
creditorului
. II. s. n.
caz
al
declinării
în care
stau
subiectul
,
apoziția
și
numele
predicativ
. (< lat.
nominativus
, fr.
nominatif
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia nominativi
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK