nătă
-
Prefix care
arată ideea de
incapacitate sau
prostie.
Creație expresivă, pare să se
bazeze pe
imaginea de
vorbire anormală, cf. sp.
tonto, bobo, chocho, memo etc. – Der.
nătăfleț, adj. (
prost,
gogoman), comp.
teflu și
fleț, v.
aici;
năfletec, adj. (Trans.,
neghiob,
nătărău),
metateză a cuvîntului
anterior;
nătăfleață, s.m. (
poreclă pentru persoanele zăpăcite);
nătărău, s.m. (
gogoman,
nătăfleață), cu suf.
expresiv (după Cihac, II, 213;
legat de cr.
tartari „a bîlbîi, a gîngăvi”; după Lambrior,
Rom., 350, din lat.
natura; după Șeineanu,
Semasiol., 229; Philippide,
Principii, 97; Tiktin;
Candrea și Scriban, din
netare ‹
tare,
explicație greu de
admis fonetic);
nătăraucă, s.f. (
proastă,
neghioabă);
nătăraie, s.f. (
prostie,
nerozie);
nătăvălos, adj. (Munt.,
greoi, stîngaci,
leneș), prin
asociație cu
mătăhălos (după Scriban, cu
tăvăli);
nătimană (var.
nătimală), s.f. (
fantoșă,
sperietoare), prin
încrucișare cu
namină sau
namilă, sau cu
natimă;
nătîng, adj. (
prost,
neghiob,
nebun), prin
încrucișare cu sl.
netęgŭ „
muncă” (după Cihac, II, 213, sl.
ajunge pentru a
explica rom.,
dar rezultatul nă- indică tratamentul expresiv; după Tiktin și Scriban, din sl.
tągŭ „
puternic,
viteaz”);
nătîngi, vb. refl. (a se
tîmpi, a se
prosti);
nătîngie, s.f. (
prostie);
nătîntoc, adj. (
prost,
imbecil),
pentru a
cărui der. cf.
sărîntoc;
nătîntol, adj. (
prost), prin
încrucișare cu
mototol, cf. și
motîntan, motîntoc;
neder, adj. (Munt.,
gogoman,
nătăfleață),
probabil în
loc de *
neter, cf.
nătărău;
netot, adj. (
prost,
naiv), prin
încrucișare cu
tot (după Tiktin,
Candrea și Scriban, din
tot; după Cihac, II, 518, din mag.
tót „
slav”);
netoție, s.f. (
prostie);
năsărîmb, adj. (
tont,
prost), în
loc de *
nătărîmb (cf. var.
năstărîmb),
probabil prin
încrucișare cu
sărîntoc (după Cihac, II, 215, din sl.
nesramĭnŭ „
nerușinat”);
năs(t)ărîmbă, s.f. (
prostie,
minciună);
năsărîngă, s.f. (Trans.,
nerozie,
prostie,
obrăznicie).