, nătăfleți, -țe, adj., s.m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșeală cu ușurință toți; p.ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s.m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț.
adj. m., s. m. (sil. -fleț), pl. nătăfléți; f. sg. nătăfleáță, pl. nătăfléțe
, ~éțe) și substantival Care nu se poate descurca în împrejurările vieții; care poate fi lesne păcălit. /Probabil prin contaminare între nătărău + fleț