nătă
- Prefix care
arată ideea de incapacitate sau prostie. Creație expresivă, pare să se bazeze pe imaginea de vorbire anormală, cf. sp.
tonto, bobo, chocho, memo etc. – Der.
nătăfleț, adj. (
prost,
gogoman), comp.
teflu și
fleț, v.
aici;
năfletec, adj. (Trans.,
neghiob, nătărău), metateză a cuvîntului anterior;
nătăfleață, s.m. (
poreclă pentru
persoanele zăpăcite);
nătărău, s.m. (
gogoman, nătăfleață), cu suf. expresiv (după Cihac, II, 213;
legat de cr.
tartari „a bîlbîi, a gîngăvi”; după Lambrior,
Rom., 350, din lat.
natura; după Șeineanu,
Semasiol., 229; Philippide,
Principii, 97; Tiktin; Candrea și Scriban, din
netare ‹
tare, explicație
greu de
admis fonetic);
nătăraucă, s.f. (
proastă,
neghioabă);
nătăraie, s.f. (prostie, nerozie);
nătăvălos, adj. (Munt., greoi, stîngaci, leneș), prin asociație cu
mătăhălos (după Scriban, cu
tăvăli);
nătimană (var.
nătimală), s.f. (fantoșă, sperietoare), prin încrucișare cu
namină sau
namilă, sau cu
natimă;
nătîng, adj. (
prost,
neghiob, nebun), prin încrucișare cu sl.
netęgŭ „
muncă” (după Cihac, II, 213, sl.
ajunge pentru a explica
rom.,
dar rezultatul
nă- indică tratamentul expresiv; după Tiktin și Scriban, din sl.
tągŭ „puternic,
viteaz”);
nătîngi, vb. refl. (a se
tîmpi, a se
prosti);
nătîngie, s.f. (prostie);
nătîntoc, adj. (
prost, imbecil), pentru a
cărui der. cf.
sărîntoc;
nătîntol, adj. (
prost), prin încrucișare cu
mototol, cf. și
motîntan, motîntoc;
neder, adj. (Munt.,
gogoman, nătăfleață), probabil în
loc de *
neter, cf.
nătărău;
netot, adj. (
prost,
naiv), prin încrucișare cu
tot (după Tiktin, Candrea și Scriban, din
tot; după Cihac, II, 518, din mag.
tót „slav”);
netoție, s.f. (prostie);
năsărîmb, adj. (
tont,
prost), în
loc de *
nătărîmb (cf. var.
năstărîmb), probabil prin încrucișare cu
sărîntoc (după Cihac, II, 215, din sl.
nesramĭnŭ „nerușinat”);
năs(t)ărîmbă, s.f. (prostie,
minciună);
năsărîngă, s.f. (Trans., nerozie, prostie, obrăznicie).