Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția monturi definiție dex
monturi
găsește rime pentru
monturi
Cuvinte apropiate:
montură
,
ponturi
MONT,
monturi,
s.n.
Parte
care
rămâne
după
amputarea
unei
mâini
sau a unui
picior
;
ciot
. ♦
Capăt
proeminent
al unui
os
sau al unei
articulații
;
spec
.
proeminență
patologică
a unui
os
sau a unei
articulații
,
îndeosebi
la
degetul
gros
de la
picior
. – Din
bont
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia monturi
MONT
s.
ciot
.
(~ al
mâinii
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia monturi
MONT
s. v.
rămășiță
,
rest
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia monturi
mont
s. n., pl.
mónturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia monturi
MONT ~uri
n.
1)
Parte
rămasă
după
amputarea
unei
mâini
sau a unui
picior
. 2)
Proeminență
patologică
a unui
os
sau a unei
articulații
. /Din
bont
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia monturi
mont (mónturi),
s.n. –
1.
Capăt
al unui
obiect
, mai
ales
a unui
membru
scurtat
;
ciot
. –
2.
Vîrf,
buric
de
deget
. –
3.
Rest
,
reziduu
,
rebut
. Var.
expresivă
din
bont
(Scriban). Der. din mag.
mont
„
tescovină
,
foloștină
” (Drăganu,
Dacor.,
VIII
, 136) s-
ar
putea
da
numai
pentru
ultimul
sens
al cuvîntului. Cf.
mot
-.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia monturi
MONT
s.n.
(
Geol.
)
Formă
de
relief
din
jurasic
,
reprezentată
printr-o
culme
muntoasă
care se
suprapune
unui
anticlinal
. [< fr.
mont
, cf. lat.
mons
–
munte
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia monturi
MONT
s. n.
1.
formă
de
relief
reprezentată
printr-o
culme
muntoasă
care se
suprapune
unui
anticlinal
. 2.
proeminență
patologică
a unui
os
, a unei
articulații
. (< fr.
mont
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia monturi
MONTÚRĂ,
monturi
, s.f.
Piesă
sau
parte
a unui
sistem
tehnic
în care se
montează
o altă
piesă
a
acestuia
. ♦
Spec
.
Mod
de
fixare
a
pietrelor
prețioase
într-o
bijuterie
;
garnitură
de
metal
care
fixează
o
piatră
prețioasă
într-o
bijuterie
sau care
adăpostește
mecanismul
unui
ceasornic
. – Din germ.
Montur
, fr.
monture
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia monturi
montúră
s. f., g.-d.
art
.
montúrii
;
pl.
montúri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia monturi
MONTÚR//Ă ~i
f.
1)
Parte
dintr-un
sistem
tehnic
în care se
montează
o
piesă
. 2)
Garnitură
prețioasă
a unei
bijuterii
. [G.-D.
monturii
] /<germ.
Montur
, fr.
monture
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia monturi
MONTÚRĂ
s.f.
Parte
dintr-un
dispozitiv
tehnic
în care se
montează
o
piesă
. ♦
Felul
în care
sunt
fixate
pietrele
prețioase
ale
unei
bijuterii
. [< fr.
monture
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia monturi
MONTÚRĂ
s. f.
parte
dintr-un
dispozitiv
tehnic
în care se
montează
o
piesă
. ♢
piesă
de
metal
în care
sunt
fixate
pietrele
prețioase
ale
unei
bijuterii
. (< fr.
monture
, germ.
Montur
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia monturi
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK