încălá (-léz, -át),
vb. – A se
îngrășa, a
face burtă. – Var.
ingăla. Origine obscură. Pare să fie un der. de la lat.
callēre „a
face bătături, a se
înăspri pielea”,
dacă se
admite trecerea semantică de la „a se
îngroșa pielea” la „a se
îngrășa” în
general, cf. Tiktin;
DAR;
iar pentru părerea contrară, cf. Philippide, II, 718.
Celelalte explicații sînt insuficiente: din
alb.
galë „
gras”,
ngal „a se
îngrășa” (Cihac, II, 718); de la
cal (Philippide,
Principii, 148; Scriban); de la
călău „
om gras”, der. de la
cal (
Iordan,
ZRPh., LVI, 230 și
BL, IX, 67). Var. se
datorează unei
confuzii cu
îngăla „a
murdări”.