hibernări, s.f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație. ♢ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.
s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări
s.f. 1. Faptul de a hiberna; stare de viață latentă a unor animale în timpul iernii; hibernație. ♢ Hibernare artificială = hibernoterapie. 2. (Fig.) Inactivitate, lenevire. [< hiberna].
s. f. 1. stare de viață latentă a unor organisme în timpul iernii; hibernație. 2. (fig.) inactivitate, lenevie. (< hiberna)
≠ estivație.
hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.
vb., ind. prez. 1 sg. hibernéz, 3 sg. și pl. hiberneáză
pers. 3 ~eáză intranz. (despre unele animale) A petrece iarna într-o stare latentă, asemănătoare cu somnul. /<fr. hiberner, lat. hibernare
vb. I. intr. (Despre animale) A fi în hibernare. [< fr. hiberner, cf. lat. hibernare – a petrece iarna].
vb. intr. a fi în hibernare. (< fr. hiberner, lat. hibernare)