Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția furii definiție dex
furii
găsește rime pentru
furii
Cuvinte apropiate:
furci
,
furie
,
furie
,
furiș
FUR,
furi
,
s.m. (Înv.)
Hoț
,
tâlhar
. – Lat.
fur
,
furis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia furii
FUR
s. v.
bandit
,
hoț
,
pungaș
,
tâlhar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia furii
fur
s. m., pl.
furi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia furii
FUR ~i
m. înv.
Persoană
care
fură
;
hot
. /<lat.
fur
,
furis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia furii
fur (fúri),
s.m. –
Hoț
, tîlhar. – Mr., megl.
fur
. Lat.
fūr
(Pușcariu 676;
Candrea
-
Dens
., 689; REW 3590;
DAR
), cf. it., arag.
furo,
v.
ven
., v. fr.
fur
.
Înv. Cf.
fura
,
furt
. – Der.
furișor
, s.m. (
varietăți
de
viespe
,
Vespa
vulgaris
, Pompilus viaticus; abejorro, Bombus
terrestris
), dim. cu suf. -
ișor
;
furesc
, adj. (înv., al
hoților
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia furii
FÚRIE,
furii,
s.f.
Stare
de
extremă
iritare
în care se
pierde
stăpânirea
de
sine
;
mânie
nestăpânită
;
violență
. ♢
Loc
. adv.
Cu
furie
=
extrem
de
furios
; cu
putere
mare
,
nestăvilită
. ♦ Fig. (
Rar
)
Dorință
puternică
,
patimă
,
pornire
nestăpânită
. [Acc. și:
furíe
] – Din fr.
furie
,
lat.
furia
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia furii
FÚRIE,
furii,
s.f.
Stare
de
extremă
iritare
în care se
pierde
stăpânirea
de
sine
;
mânie
nestăpânită
;
violență
. ♢
Loc
. adv.
Cu
furie
=
extrem
de
furios
; cu
putere
mare
,
nestăvilită
. ♦ Fig. (
Rar
)
Dorință
puternică
,
patimă
,
pornire
nestăpânită
. [Acc. și:
furíe
] – Din fr.
furie
,
lat.
furia
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia furii
FÚRIE
s. v.
copil
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia furii
FÚRIE
s.
înverșunare
,
mânie
, (
rar
)
înfuriere
, (pop. și fam.)
năduf
, (pop.)
îndrăcire
,
năbădăi
(pl.),
obidă
,
oțăreală
,
oțărâre
, (înv. și
reg
.)
scârbă
, (
reg
.)
năvârlii
(pl.),
pandalii
(pl.), (înv.)
toană
, (fig.)
turbare
.
(Un
om
plin
de ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia furii
FÚRIE
s. v.
copil
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia furii
FÚRIE
s.
înverșunare
,
mânie
, (
rar
)
înfuriere
, (pop. și fam.)
năduf
, (pop.)
îndrăcire
,
năbădăi
(pl.),
obidă
,
oțăreală
,
oțărâre
, (înv. și
reg
.)
scârbă
, (
reg
.)
năvârlii
(pl.),
pandalii
(pl.), (înv.)
toană
, (fig.)
turbare
.
(Un
om
plin
de ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia furii
fúrie
s. f. (
sil
.
-ri-e
),
art
.
fúria
(
sil
.
-ri-a
), g.-d.
art
.
fúriei
;
pl.
fúrii,
art
.
fúriile
(
sil
.
-ri-i-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia furii
fúrie
s. f. (
sil
.
-ri-e
),
art
.
fúria
(
sil
.
-ri-a
), g.-d.
art
.
fúriei
;
pl.
fúrii,
art
.
fúriile
(
sil
.
-ri-i-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia furii
FÚRI//E ~i
f.
Stare
de
extremă
enervare
;
mânie
violentă
,
impetuoasă
. [
Art
.
furia
; G.-D.
furiei
;
Sil
.
-ri-e
] /<fr.
furie
, lat.
furia
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia furii
FÚRI//E ~i
f.
Stare
de
extremă
enervare
;
mânie
violentă
,
impetuoasă
. [
Art
.
furia
; G.-D.
furiei
;
Sil
.
-ri-e
] /<fr.
furie
, lat.
furia
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia furii
FÚRI//E ~i
f.
1)
mai
ales
la pl.
(
în
mitologia
romană
)
Zeiță
a
răzbunării
și a
pedepsirii
celor
nimeriți
în
infern
. 2)
fig.
Femeie
rea
și
arțăgoasă
. [
Art
.
furia
; G.-D.
furiei
;
Sil
.
-ri-e
] /<fr.
furie
, lat.
furia
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia furii
FÚRI//E ~i
f.
1)
mai
ales
la pl.
(
în
mitologia
romană
)
Zeiță
a
răzbunării
și a
pedepsirii
celor
nimeriți
în
infern
. 2)
fig.
Femeie
rea
și
arțăgoasă
. [
Art
.
furia
; G.-D.
furiei
;
Sil
.
-ri-e
] /<fr.
furie
, lat.
furia
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia furii
fúrie (fúrii),
s.f. –
Mînie
,
violență
. Lat.
furia
(XVIII). – Der.
furios
,
adj., din fr.
furieux
;
furibund
,
adj., din fr.
furibond
;
înfuria
,
vb. (a
mînia
), pare der.
modern
de la
furie
,
însă
cunoaște
o
circulație
populară
destul
de
amplă
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia furii
FÚRIE
s.f.
1.
Mânie
violentă
,
nestăpânită
;
violență
. ♦ (
Fig.;
rar
)
Dorință
,
patimă
.
2.
Fiecare
dintre
cele
trei
divinități
ale
infernului
, care, în
credințele
celor
antici
,
chinuiau
sufletele
păcătoșilor
. [Pron.
-ri-e
,
gen
.
-
iei
. / < lat.
furia
, cf. fr.
furie
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia furii
FÚRIE
s.f.
1.
Mânie
violentă
,
nestăpânită
;
violență
. ♦ (
Fig.;
rar
)
Dorință
,
patimă
.
2.
Fiecare
dintre
cele
trei
divinități
ale
infernului
, care, în
credințele
celor
antici
,
chinuiau
sufletele
păcătoșilor
. [Pron.
-ri-e
,
gen
.
-
iei
. / < lat.
furia
, cf. fr.
furie
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia furii
FÚRIE
s. f.
1.
mânie
violentă
,
nestăpânită
;
violență
. 2. (pl.)
cele
trei
divinități
ale
infernului
, care, în
credințele
anticilor
,
chinuiau
sufletele
păcătoșilor
. (< fr.
furie
, lat.
furia
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia furii
FÚRIE
s. f.
1.
mânie
violentă
,
nestăpânită
;
violență
. 2. (pl.)
cele
trei
divinități
ale
infernului
, care, în
credințele
anticilor
,
chinuiau
sufletele
păcătoșilor
. (< fr.
furie
, lat.
furia
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia furii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK