documentări, s.f. Acțiunea de a (se) documenta. ♦ Documentație. – V. documenta.
s. documentație, informare, informație. (Muncă de ~ preliminară.)
s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări
s.f. 1. Acțiunea de a (se) documenta și rezultatul ei. 2. Disciplină a înregistrării, organizării și răspândirii cunoștințelor specializate. [< documenta].
s. f. 1. acțiunea de a (se) documenta. 2. știința înregistrării, clasării și conservării cunoștințelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ține la dispoziția celor interesați. (< documenta)
documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente). ♦ Tranz. A dovedi, a susține ceva pe bază de documente. – Din fr. documenter.
vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)
vb., ind. prez. 1 sg. documentéz, 3 sg. și pl. documenteáză
intranz. A se pune la curent pe bază de materiale documentare; a se informa. /<fr. documenter
vb. I. tr., refl. A (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare, (într-)o afirmație etc. pe documente. [< fr. documenter, it. documentare].
vb. tr., refl. a (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare etc. pe documente. (< fr. documenter)
documentari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Cu caracter sau valoare de document. 2. Adj., s.n. (Film sau scriere) care prezintă fapte absolut autentice. – Din fr. documentaire.
adj. m., pl. documentári; f. sg. documentáră, pl. documentáre
s. n., pl. documentáre
1) Care are caracter de document; care este bazat pe documente. 2) Care servește la informarea precisă într-un document. Date ~e. /<fr. documentaire
n. 1) Film care prezintă fapte autentice. 2) Scriere în care se relatează sau se înregistrează evenimente din actualitate. /<fr. documentaire
adj. Bazat pe documente; care servește la documentare. // s.n. Film, scriere care înfățișează fapte reale, cu valoare de document, de documentație. [Cf. fr. documentaire].