Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția divanurile definiție dex
divanurile
găsește rime pentru
divanurile
DIVÁN,
divane
,
s.n.
I.
Canapea
fără
spătar
, pe care se
poate
ședea
sau
dormi
.
II.
1.
(În
Imperiul
Otoman
)
Consiliu
cu
atribuții
politice
,
administrative
și
juridice
,
alcătuit
din cei mai
înalți
demnitari
; (în
țările
românești
)
sfat
domnesc
. ♢
Divan
ad
-
hoc
v.
definitie
/adhoc">
ad
-
hoc
.
♦
Adunare
,
ședință
a
divanului
(
II 1
). ♦
Sală
,
clădire
în care se
adunau
membrii
divanului
(
II 1
);
sediul
divanului
;
p. gener.
loc
de
adunare
și de
consfătuire
.
2.
(Înv.)
Judecată
,
proces
. ♢ Expr. (
Glumeț
)
A
face
(cuiva)
divan
pe
spinare
= a
bate
(pe cineva).
III.
Culegere
postumă
de
versuri
aparținând
unui
poet
oriental
. [Pl. și:
divánuri
] – Din tc.
divan
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia divanurile
DIVÁN
s. v.
acțiune
,
cauză
,
judecată
,
proces
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia divanurile
DIVÁN
s. v.
sfat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia divanurile
diván
s. n., pl.
diváne
/
divánuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia divanurile
DIVÁN ~e
n.
1)
Canapea
fără
spătar
, pe care se
poate
ședea
sau
dormi
. 2)
(în Moldova și în Muntenia
medievală
)
Sfat
domnesc
. 3)
Adunare
,
ședință
a
acestui
sfat
. /<
turc
.
divan
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia divanurile
diván (-nuri),
s.n. –
1.
Canapea
,
pat
turcesc
. –
2.
Consiliu
,
sfat
. Mr.
divane
.
Tc.
divan
(Roesler 591; Șeineanu, II, 158; Lokotsch 526), din
arab
.
diwān
› sp.
aduana
(Egiulaz 61); cf. ngr. διβάνι, ντβάνι, bg., sb.
divan
, fr.
divan
, sp.
diván
. În
Principate
, la
începutul
sec
. XIX,
divanul
cuprindea: a)
Divanul
judecătoresc
,
tribunal
civil
și
contencios
; b)
Al
doilea
Departament
,
pentru
cauze
mai
puțin
însemnate
; c)
Departamentul
Trebilor
străine
,
Afacerile
Externe
; d)
Departamentul
Afacerilor
criminale
,
tribunal
criminal
. Der.
divăni
, vb. (Trans.,
Banat
, a
vorbi
, a
sta
la
taifas
; a se
sfătui
), din sb.
divaniti
;
divanist
,
adj. (care
aparține
divanului
);
divanit
,
adj. (
propriu
tribunalului
). Comp.
divan
-
ceauș
, s.m. (
ștafeta
divanului
);
divan
-chiatip
, s.m. (
copistul
divanului
);
divan
-
efendi
, s.m. (
secretarul
divanului
);
divan
-
sarai
, s.n. (
palatul
divanului
), din tc.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia divanurile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK