s.n. Curent lingvistic care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. – Descriptiv + suf. -ism.
s. n. (sil. mf. -scrip-)
n. Curent în lingvistică bazat pe descrierea limbilor din punct de vedere formal și fiziologic (fără a ține cont de istoria lor). /descriptiv + suf. ~ism
s.n. 1. Manierism literar care acordă o importanță exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive. ♦ Sistem de critică literară care, în loc de a se pronunța asupra semnificațiilor și valorii operelor, se mărginește la o descriere a acestora. 2. Școală lingvistică care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. [< descriptiv + -ism].
s. n. 1. manierism literar care acordă o importanță exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive. ♢ sistem de critică literară care, în loc de a se pronunța asupra semnificațiilor și valorii operelor, se mărginește la o descriere a acestora. 2. curent în structuralismul lingvistic american care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. (< descriptiv + -ism)