definiția descompunere definiție dex

descompunere

găsește rime pentru descompunere
Cuvinte apropiate: descompunere

DESCOMPÚNERE,

descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. – V. descompune.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia descompunere

DESCOMPÚNERE

s. v. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, des-frâu, destrăbălare, dezmăț, dezmembra-re, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia descompunere

DESCOMPÚNERE

s. 1. desfacere, despărțire, divizare, fracționare, împărțire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp dezintegrat.) 2. v. putrefacție. 3. v. alterare. 4. v. rân-cezire.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia descompunere

Descompunere

≠ compunere
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia descompunere

descompúnere

s. f., g.-d. art. descompúnerii; pl. descompúneri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia descompunere

DESCOMPÚNER//E ~i

f. 1) v. A DESCOMPUNE și A SE DESCOMPUNE. 2) Reacție chimică în procesul căreia dintr-o substanță cu structură moleculară mai complexă se obțin mai multe substanțe având structură moleculară mai simplă. /a (se) descompune
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia descompunere

DESCOMPÚNERE

s.f. Acțiunea de a (se) descompune și rezultatul ei; desfacere; stricare, putrezire, alterare. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. [< descompune].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia descompunere

DESCOMPÚNERE

s. f. 1. acțiunea de a (se) descompune. 2. reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. (< descompune)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia descompunere

DESCOMPÚNE,

descompún, vb. III. l.Tranz. A desface în părțile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des1- + compus (după fr. décomposer).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia descompunere

DESCOMPÚNE

vb. 1. a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 2. v. putrezi. 3. v. altera. 4. v. râncezi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia descompunere

DESCOMPÚNE

vb. v. dezmembra.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia descompunere

A descompune

≠ a compune
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia descompunere

descompúne

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descompún, 1 pl. descompúnem; perf. s. 1 sg. descompuséi, 1 pl. descompúserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descompúnă; ger. descompunând; part. descompús
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia descompunere

A SE DESCOMPÚNE mă descompún

intranz. 1) (despre corpuri) A se separa în elementele constitutive; a se desface; a se disocia; a se dezagrega; a se dezasambla. 2) fig. (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezagrega; a se destrăma; a se dezarticula. 3) (despre substanțe organice) A pierde proprietățile pozitive (sub influența factorilor externi); a se strica; a se înăcri; a se altera. 4) (despre persoane) A-și modifica aspectul moral sau fizic. 5) (despre față) A se convulsiona momentan și involuntar sub acțiunea unei suprasolicitări nervoase; a se crispa; a se contracta. /des- + compus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia descompunere

A DESCOMPÚNE descompún

tranz. A face să se descompună; a dezagrega; a desface; a disocia; a dezasambla. /des- + compus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia descompunere

DESCOMPÚNE

vb. III. 1. tr. A desface în elementele componente. 2. refl. A se strica, a se altera; a putrezi. ♦ (Fig.) A se destrăma. 3. refl. (Fig.) A-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. [P.i. descompún, perf.s. -puséi, part. -pus. / < des- + compune, cf. fr. décomposer].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia descompunere

DESCOMPÚNE

vb. I. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. refl. 1. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera. ♢ (fig.) a se destrăma. 2. (fig.) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. (după fr. décomposer)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia descompunere
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar