(2) comunități, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunità.
s. 1. v. colectivitate. 2. comunitate etnică v. etnie.
s. f., g.-d. art. comunității; pl. comunități
f. 1) Caracter comun. ~ de limbă. ~ de interese. 2) Grup social ai cărui membri trăiesc împreună sau posedă bunuri materiale, au interese comune; colectivitate. 3) Totalitate de persoane care trăiesc în aceeași localitate. 4) Ansamblu de state, unite prin interese economice, politice și culturale comune. /<fr. communauté, lat. communitas, ~atis
s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Totalitatea celor care trăiesc în același loc și au aceleași obiceiuri, aceleași norme de viață etc.; colectivitate. ♦ (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale care ocupă o zonă geografică oarecare, având relații reciproce. [< lat. communitas, cf. fr. communauté, it. comunità].
s. f. 1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale. 2. grup de oameni cu interese, credințe, obiceiuri, norme de viață comune; colectivitate, societate. ♢ totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relații reciproce. (<lat communitas, după fr. communauté, it. comunità)