, denivelări, s.f. Acțiunea de a denivela și rezultatul ei. ♦ Diferență de nivel între două unități morfologice limitrofe. ♦ Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafață relativ plană. – V. denivela.
s.f. Acțiunea de a (se) denivela și rezultatul ei; diferență de nivel; accident de teren. [< denivela].
s. f. acțiunea de a se denivela. ♢ diferență de nivel. ♢ accident de teren într-o suprafață relativ plană. (< denivela)
denivelez, vb. I. Refl. (Despre un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea, prin formarea de gropi și de ridicaturi. – Din fr. déniveler.
vb., ind. prez. 1 sg. deniveléz, 3 sg. și pl. deniveleáză
intranz. (despre șosele, pavaje, terenuri etc.) A-și pierde netezimea prin formare de gropi și de ridicături; a deveni hopuros. /<fr. déniveler
vb. I. tr., refl. 1. (Despre terenuri) A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea, nivelarea. 2. (Despre suprafața unei ape) A-și modifica nivelul. [< fr. déniveler].
vb. refl. 1. (despre terenuri, drumuri) a-și pierde netezimea, nivelarea. 2. (despre suprafața unei ape) a-și modifica nivelul. (< fr. déniveler)