cromatici, -ce, adj., s.f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ♢ (Fiz.) Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S.f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. – Din fr. chromatique.
cromatici, -ce, adj., s.f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ♢ (Fiz.) Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S.f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. – Din fr. chromatique.
1) Care ține de culori; propriu culorilor. ♢ Aberație ~că defect produs de lentile, care formează irizații pe marginea imaginilor. 2) muz. Care se compune din semitonuri consecutive. ♢ Gamă ~că gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. /<fr. chromatique
1) Care ține de culori; propriu culorilor. ♢ Aberație ~că defect produs de lentile, care formează irizații pe marginea imaginilor. 2) muz. Care se compune din semitonuri consecutive. ♢ Gamă ~că gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. /<fr. chromatique
adj. 1. Referitor la culori, la colorit. ♢ Aberație cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; despre tonuri) Care se succedă în semitonuri consecutive. ♢ Semiton cromatic = semiton format din două trepte cu aceeași denumire; gamă cromatică = gama compusă din semitonuri cromatice. [< it. cromatico, fr. chromatique].
adj. 1. Referitor la culori, la colorit. ♢ Aberație cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; despre tonuri) Care se succedă în semitonuri consecutive. ♢ Semiton cromatic = semiton format din două trepte cu aceeași denumire; gamă cromatică = gama compusă din semitonuri cromatice. [< it. cromatico, fr. chromatique].
I. adj. 1. referitor la culori, la colorit. 2. (muz.) gamă ~ă = gamă formată dintr-o serie de semitonuri; interval ~ = interval din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. s. f. 1. arta preparării și întrebuințării culorilor. 2. ansamblul culorilor unei picturi, ale unui mozaic etc.; colorit. (< fr. chromatique)
s. f., g.-d. art. cromáticii
f. 1) Arta de a prepara și a întrebuința culorile. 2) Ansamblul culorilor unui tablou sau obiect; colorit. /<fr. chromatique
s.f. 1. Arta preparării și întrebuințării culorilor. 2. Ansamblul culorilor unei picturi, al unui mozaic etc.; colorit. [< fr. chromatique, cf. gr. chromatikos < chroma – culoare].